OK
X
actor-regizor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (actor + regizor)
1.
persoană
care
deține
dubla
calitate
de
actor
și
regizor.
femeie-regizor
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (femeie + regizor)
1.
femeie
care
a
îmbrățișat
profesia
de
regizor;
regizoare.
regizor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. régisseur, germ. Regisseur)
1.
specialist
în
regia
spectacolelor,
a
filmelor.
2.
(înv.)
administrator
al
unei
moșii;
vechil.
regizor-culise
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (din regizor [de] culise)
1.
responsabil
cu
pregătirile
din
culise
pentru
buna
desfășurare
a
unui
spectacol.
regizor-scenograf
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (regizor + scenograf)
1.
regizor
care
se
ocupă
și
cu
scenografia.
regizoral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (regizor + -al)
1.
care
se
referă
la
regizor;
care
aparține
regizorului.
2.
(var.)
regisoral.
colorist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. coloriste)
1.
pictor
care
excelează
în
armonizarea
culorilor.
2.
cel
care
colorează
stampe,
hărți
etc.
3.
(cinem.)
specialist
care
realizează
culoarea
personajelor,
după
modelul
conceput
de
regizor,
pentru
fiecare
cadru
în
parte.
coregizor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (co- + regizor)
1.
regizor
împreună
cu
altul.
decupaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. decoupage)
1.
decupare.
2.
(cinem.)
operație
constând
în
detalierea
scenariului
pe
secvențe
și
cadre,
cu
toate
indicațiile
tehnice
respective.
3.
scenariu
regizoral.
dublă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. double)
1.
variantă
a
fiecărui
cadru
dintr-un
film,
care
se
turnează
de
mai
multe
ori,
pentru
a
se
obține
efectul
artistic
urmărit
de
regizor.
2.
minge
dublă.
3.
(echit.)
săritură
dublă.
4.
(scrimă)
dublă
lovitură.
5.
(la
unele
jocuri
cu
zaruri)
căderea
aceluiași
număr
de
puncte
la
ambele
zaruri.
filmografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. filmographie)
1.
catalog
de
filme
realizate
de
un
producător,
de
un
regizor
sau
de
un
actor.
2.
colecție
de
filme
reunite
pe
baza
unui
criteriu.
montator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (it. montatore)
1.
tehnician
care
execută
operații
de
montare;
montor.
2.
muncitor
care
efectuează
operații
de
asamblare
(folosit
uneori
ca
sinonim
pentru
instalator);
montor.
3.
(cinema)
cineva
care
lucrează
la
montajul
unui
film,
de
obicei
asistat
de
regizor
și
adesea
în
colaborare
cu
acesta;
montor.