vacanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vaccance, it. vacanza)

1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea.
2. timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate.
3. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă.
4. concediu de odihnă.
5. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă.

vacanta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (vacant + -a)

1. a face ca un post (funcție etc.) să devină vacant.

minivacanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mini- + vacanţă)

1. vacanță de scurtă durată, programată deseori în preajma unei sărbători oficiale.

radiovacanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (radio2 + vacanţă)

1. post de radio sezonier cu emisiuni destinate celor aflați în vacanță.

televacanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tele2 + vacanţă)

1. emisiune televizată destinată elevilor în vacanță.

vacantabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. it. vacabile)

1. care poate deveni vacant.
2. care poate să fie declarat vacant.

vacantare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vacanta)

1. acțiunea prin care un post (funcție etc.) devine vacant.

estivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estivant)

1. persoană venită să-și petreacă vacanța de vară într-o stațiune balneară sau termală, la țară etc.; sezonist.

minivacanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mini- + vacanţă)

1. vacanță de scurtă durată, programată deseori în preajma unei sărbători oficiale.

radiovacanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (radio2 + vacanţă)

1. post de radio sezonier cu emisiuni destinate celor aflați în vacanță.

televacanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tele2 + vacanţă)

1. emisiune televizată destinată elevilor în vacanță.

vilegiatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. villégiature)

1. interval de timp, vacanță petrecută la țară sau într-o stațiune balneoclimatică.

vacanțier

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. vacancier)

1. I. referitor la vacanțe; de vacanță.
2. amenajat, conceput pentru vacanțe; destinat vacanțelor; turistic.
3. II. persoană care se află în vacanță, care stă într-un alt loc decât locul de reședință obișnuit.