colonie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonie, lat. colonia)

1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale.
2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).
3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină.
4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică.
5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun.

glorietă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gloriette)

1. mic pavilion de odihnă amenajat într-un parc.

half-time

Parte de vorbire:  s.n. (numai) singular  
Etimologie: (engl. half-time)

1. (sport) intervalul de odihnă care împarte timpul de joc al diferitelor sporturi de echipă în două; oricare dintre aceste două jumătăți de timp de joc; repriză.
2. (var.) half-taim.

haltă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)

1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale.
2. (fam.) oprire, popas.
3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă.
4. punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.

kursaal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kursaal)

1. stabiliment într-o stațiune termală, care oferă în timpul curei recrearea și odihna în saloane de lectură și de divertisment.
2. cazino.

oțiu

Parte de vorbire:  s.n. (rar)  
Etimologie: (lat. otium, it. ozio)

1. condiția celui care este inactiv din cauza unui caracter leneș sau indolent; lenevie, trândăvie.
2. perioadă de odihnă care întrerupe eforturile obișnuite; tihnă.