Dictionar

munda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mounda)

1. grup de șase limbi vechi, aglutinante, vorbite în India centrală.
 

mundan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. mundanus „al lumii, al universului”)

1. referitor la lume și la chestiuni practice; lumesc.
 

mundium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mundium)

1. puterea și dreptul de tutelă pe care le avea bărbatul asupra soției și copiilor săi în vechiul drept germanic.
 

extramundan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. extramundan)

1. dincolo de mundan, dincolo de ordinar; din afara lumii.
 

freudism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. freudisme)

1. ansamblul teoriilor și al practicilor psihanalitice ale lui Sigmund Freud și ale discipolilor lui, în special mecanismul de refulare psihologică, centralitatea dorinței sexuale în dezvoltarea personalității și eficacitatea „curei de vorbire” sau a tehnicii psihanalitice; psihanaliză.
 

imundicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immondicité)

1. murdărie, impuritate; imundiție.
 

imundiție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. immondizia)

1. lucru murdar, respingător sau impur care provoacă dezgust; murdărie foarte mare; imundicitate.
2. (fig.) calitatea a ceea ce este necurat din punct de vedere moral.
 

khervari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. khervari)

1. limbă din familia de limbi munda, vorbită de numeroase popoare din India centrală.
 

tramontana

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. tramontana, fr. tramontane, ngr. τραμουντάνα)

1. vânt rece și violent dinspre Alpi spre Marea Mediterană.
2. vânt care bate dinspre nord.
3. (astron.) steaua polară, care a servit cândva drept ghid pentru navigatori, înainte de descoperirea busolei; steaua-mundana.
4. (var.) (înv.) tramundana.