autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.

batracieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. batraciens)

1. (zool.) clasă de animale vertebrate, care pot trăi atât în apă, cât și pe uscat; amfibieni.
2. (la sg.) animal făcând parte din această clasă (reprezentant: broasca).

corvide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corvidés)

1. pl. familie de păsări de diferite mărimi și cu penajul diferit colorat: corbul.

falconiforme

Parte de vorbire:  s.n. pl. (s.f. pl.)  
Etimologie: (fr. falconiformes)

1. (ornitologie) ordin de păsări răpitoare de zi cu corpul puternic, cu aripi lungi și ciocul încovoiat: șoimul, uliul, acvila, vulturul-pleșuv, condorul; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin.

fringilide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fringillidés)

1. familie de păsări cântătoare, cu cioc conic și scurt: cintezoiul, canarul etc.

hirudinee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hirudinées)

1. clasă de anelide hematofage, cu corpul segmentat: lipitoarea.