Dictionar

bibliotecar, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n., III. adj.  
Etimologie: (fr. bibliothécaire)

1. I. persoană care se ocupă cu administrarea unei biblioteci; (prin ext.) persoană care lucrează într-o bibliotecă.
2. II. program care permite crearea, actualizarea și utilizarea unei biblioteci.
3. III. care se referă la bibliotecă.
4. (var.) biblioticar.
 

integralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. integralismo, fr. intégralisme)

1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale.
2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică.
3. calitatea, caracterul a ceea ce este integral, a ceea ce nu admite nici o restricție, nici un compromis.
 

neomalthusian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. néo-malthusien)

1. I. referitor la neomalthusianism, propriu neomalthusianismului (actualizare a doctrinei lui Thomas Malthus și a conștientizării sale asupra resurselor limitate ale Pământului; doctrină care pledează pentru limitarea nașterilor din motive malthusiene); neomaltusianist, neomalthusianist.
2. II. adept al neomalthusianismului; neomaltusianist, neomalthusianist.
 

reambulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Reambulierung)

1. operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin includerea de noi detalii.
 

contemporaneizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (contemporan + -izare)

1. faptul de a da un caracter contemporan la ceva; actualizare.