bibliotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)

1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește.
2. mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților.
3. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare.
4. colecție de programe într-o unitate de informatică.

bibliotecar, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n., III. adj.  
Etimologie: (fr. bibliothécaire)

1. I. persoană care se ocupă cu administrarea unei biblioteci; (prin ext.) persoană care lucrează într-o bibliotecă.
2. II. program care permite crearea, actualizarea și utilizarea unei biblioteci.
3. III. care se referă la bibliotecă.
4. (var.) biblioticar.

bancaizăn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bankeisen)

1. bucată de fier la bancul tâmplarului.
2. piesă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă.

bibliobuz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliobus)

1. autobuz amenajat ca bibliotecă itinerantă.

bibliotecar, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n., III. adj.  
Etimologie: (fr. bibliothécaire)

1. I. persoană care se ocupă cu administrarea unei biblioteci; (prin ext.) persoană care lucrează într-o bibliotecă.
2. II. program care permite crearea, actualizarea și utilizarea unei biblioteci.
3. III. care se referă la bibliotecă.
4. (var.) biblioticar.

catalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalographie)

1. ramură a biblioteconomiei care studiază principiile și metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă, de muzeu.

colațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collation)

1. colaționare.
2. date într-o fișă de bibliotecă privind paginația și numărul de volume, formatul, ilustrațiile și materialul însoțitor.
3. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc.
4. gustare.

cotă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație.
3. contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el.
4. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen.
10. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.