Dictionar

antagonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antagoniste, lat. antagonista, gr. antagonistes)

1. adj. antagonic.
2. adj., s. n. (substanță, agent, mușchi) care împiedică efectele agonistului2 (II).
 

antagonistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antagonistic)

1. luptând sau acționând împotriva; antagonist.
 

ambitendință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ambitendency)

1. prezența simultană a două tendințe antagoniste.
 

antagonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antagonique)

1. care se află în contradicție; antagonist.
2. care acționează în sens invers.
3. (legat de luptă) în conflict (cu).
4. care este în opoziție, care se află în relație de opoziție.
5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
6. (antonime) amical, aliat.
 

antagonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antagonisme)

1. contradicție antagonistă; rivalitate.
2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe.
3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți.
 

antagoniza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (engl. antagonize)

1. a da un caracter antagonic, a deveni antagonic.
2. a deveni antagonist, a se regăsi într-o poziție de conflict, de opoziție.
 

concurență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concurrence)

1. rivalitate între industriași sau comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relație interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleași resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecție a dreptelor concurente.
 

conflict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.
2. ~ armat = război.
3. (fil.) treaptă acută în evoluția contradicțiilor antagoniste.
4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii.