Dictionar

AUXANO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. auxano, -ein „a crește, a spori”)

1. „creștere, dezvoltare, stimulare”.
 

AUXANO-, AUXO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. auxano-, auxo-, cf. gr. auxano, -ein „a crește, a spori”)

1. „creștere, dezvoltare, stimulare”.
 

auxanograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. auxanographe)

1. auxanometru care înregistrează automat creșterea plantelor; auxanometru înregistrator.
 

auxanogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auxanogramme)

1. rezultatul determinării necesităților nutritive ale plantelor.
 

auxanometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auxanomètre)

1. aparat pentru măsurarea creșterii plantelor.
 

auxiliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)

1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor.
4. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium.
 

adjuvant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjuvant, lat. adiuvans)

1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament.
2. (produs) care se adaugă unui material.
3. (fig.) auxiliar.
 

ală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ala)

1. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari.
 

arhivistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. archivistique)

1. adj. referitor la arhivistică.
2. s. f. știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul și organizarea sistematică a arhivelor.
 

auxanograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. auxanographe)

1. auxanometru care înregistrează automat creșterea plantelor; auxanometru înregistrator.
 

auxiliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)

1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor.
4. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium.
 

auxologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. auxologia)

1. studiu științific al creșterii și dezvoltării organismelor; auxanologie.