combatant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. combattant)

1. (cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă.
2. (fig.) luptător activ (pentru o idee, un scop etc.).

gheriler

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. guérillero)

1. luptător de gherilă; combatant care luptă împotriva unei armate regulate; gueriler.

militant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. militant)

1. (cel) care militează; luptător, combatant.

prizonier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prisonnier)

1. combatant al unei părți beligerante capturat de inamic; captiv.
2. arestat, întemnițat.

supletiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. supplétif)

1. care completează; care servește ca supliment.
2. (gramatică) referitor la supletivism.
3. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt; care este capabil să completeze formele lipsă în paradigma verbelor sau a substantivelor defective.
4. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ.
5. (drept) care este folosit atunci când nu ne putem baza pe alt text.
6. (militărie) califică combatanții recrutați temporar pentru a suplimenta armata regulată.

walkirie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Walkyrie)

1. (mit. scand.) zeiță războinică și foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți.

franc-tiror

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. franc-tireur)

1. combatant care face parte dintr-un corp liber organizat în timpul unui război pentru a lupta în paralel cu armata regulată.
2. (var.) franctiror.