corifeu, -ee
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. coryphée, gr. koryphaios, şef)
Etimologie: (fr. coryphée, gr. koryphaios, şef)
1. s. m. conducător al corului în teatrul antic grecesc.
2. cântăreț solist într-un cor.
3. balerin care conduce un ansamblu de balet.
4. s. m. f. om de seamă cu rol conducător într-un domeniu al științei sau al artei.