OK
X
disprețuitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dispreţui + -tor)
1.
care
disprețuiește,
care
exprimă
sau
dovedește
dispreț;
batjocoritor.
abjecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
josnic,
demn
de
disprețuit.
2.
stare
de
înjosire
care
atrage
disprețul
tuturor.
3.
acțiune
degradantă
care
inspiră
dispreț.
4.
faptă
abjectă;
josnicie,
mârșăvie,
ticăloșie.
5.
(var.
înv.)
abjecțiune.
6.
(antonime)
demnitate,
măreție,
noblețe.
altier, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. altier)
1.
care
arată
un
orgoliu
nemăsurat
și
disprețuitor;
semeț,
îngâmfat.
aroganță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1.
atitudine
de
mândrie
disprețuitoare;
obrăznicie,
înfumurare,
impertinență.
meprizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. méprisable)
1.
demn
de
disprețuit,
demn
de
dispreț,
considerat
condamnabil
din
punct
de
vedere
moral.
2.
(antonime)
respectabil,
stimabil.
morgă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. morgue)
1.
atitudine,
comportare
trufașă,
disprețuitoare;
sentiment
exagerat
al
propriei
valori.
paria 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., it. paria)
1.
inv.
(în
India,
la
brahmani)
om
care
nu
face
parte
din
nici
o
castă,
lipsit
de
orice
drepturi.
2.
(fig.)
om
disprețuit
de
toată
lumea,
lipsit
de
drepturi.