antiestetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiesthétique)

1. împotriva (regulilor) esteticii.

estetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. esthétique, gr. aisthetikos, aisthetike)

1. s. f. știință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei.
2. s. n. art. ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică.
3. s.n. categoria frumosului.
4. adj. care aparține esteticii, privitor la estetică; care privește frumosul, care corespunde cerințelor esteticii; frumos.

fantastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fantastique, lat. phantasticus)

1. adj. plăsmuit, creat de imaginație, ireal.
2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat.
3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist.
4. (și adv.) extraordinar.
5. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real.

sublim, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. sublime, lat. sublimis)

1. adj. aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător.
2. de o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută.
3. s. n. categorie a esteticii, care exprimă însușirea unor obiecte sau procese de o amploare neobișnuită, a unor acte umane de excepțională noblețe morală, capabile să provoace un sentiment de elevație, uimire și admirație; forma cea mai înaltă a perfecțiunii.