Dictionar

grefa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. greffer)

1. a transplanta o grefă2.
2. (fig.) a introduce, a insera.
 

autogrefă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autogreffe)

1. (med.) grefă în care donatorul și primitorul sunt aceeași persoană; autoplastie.
 

grefă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. greffe)

1. secretariat al unei instanțe judecătorești.
 

grefă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. greffe)

1. fragment de țesut sau organ transplantat; grefon.
2. operație de refacere a unui țesut sau organ cu o grefă2 (1); plastie.
 

grefabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. greffable)

1. care poate fi grefat.
 

heterogrefă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérogreffe)

1. (med.) grefă cu grefonul luat de la o altă specie; heteroplastie.
2. (var.) eterogrefă.
3. (antonime) homogrefă, homoplastie.
 

homogrefă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. homogreffe)

1. (med.) grefă cu grefon de la un individ din aceeași specie; homoplastie.
2. (antonime) heterogrefă, heteroplastie.
 

autogrefă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autogreffe)

1. (med.) grefă în care donatorul și primitorul sunt aceeași persoană; autoplastie.
 

autoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoplastie)

1. metodă chirurgicală prin care se înlocuiește o parte distrusă sau bolnavă dintr-un țesut prin transplantarea unei grefe luate de la același individ; autogrefă.
 

biostimulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biostimuline)

1. substanță produsă în țesuturile grefate, care stimulează regenerarea acestora.
 

cheratoplastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. kératoplastie)

1. (med.) operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee sănătoasă; grefă a corneei.
 

cornean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cornéen)

1. (anat.) referitor la cornee, membrana transparentă a globului ocular.
2. (med.) grefă ~ă = cheratoplastie.
3. (med.) lentilă ~ă = lentilă optică corectivă plasată în contact cu corneea; lentilă de contact.
 

cranioplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crânioplastie)

1. operație de transplantare și grefare a unui material osos la nivelul bolții craniene.