impozabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imposable)

1. care poate fi supus la impozite.

neimpozabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + impozabil)

1. care nu este impozabil.
2. care nu este supus impozitării, care scapă de impozitare.

subiect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. subiectus, /II/ subiectum, după fr. subjet)

1. s. n. chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbește.
2. pricină, motiv.
3. totalitatea evenimentelor care constituie conținutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc.
4. (muz.) prima expunere a unei teme în cadrul formelor polifonice bazate pe imitație (invențiune, ricercar, fugă).
5. partea principală a unei propoziții, care indică cine îndeplinește sau suferă acțiunea verbului.
6. (log.) termen al judecății de predicație, reprezentând noțiunea despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicatul logic.
7. s. m. omul ca ființă activă și conștientă.
8. persoană supusă observației, anchetei, experimentului.
9. (fin.) ~ impozabil = persoana fizică sau juridică supusă unui anumit impozit.

tiers

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tiers)

1. s. m. (jur.) persoană străină de un contract, care nu are nici un raport juridic cu părțile acestuia; terț; persoană care deține o parte a unui contract, care este impozabilă.
2. adj. care vine în al treilea rând.

nedăjnicie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ne- + dajnic + -ie)

1. calitate de a fi neimpozabil; scutire de impozit.