OK
X
australopitecine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. australopithecine)
1.
subfamilie
de
hominide
fosile:
australopitecul;
prehominieni.
CINE-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (grec. kineo, -ein „a mișca”)
1.
„mișcare,
animare,
film;
filmic”.
CINE-, CINEMA-, CINEMAT(O)-, CINEMO-, CINET(O)-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ciné-, cinéma-, cinémat/o/-, cinémo-, cinét/o/-, cf. gr. kinema, -atos, kinetos „mobil”)
1.
„mișcare;
cinematograf”.
cine-verite
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ciné-verité)
1.
gen
cinematografic
care
își
propune
să
surprindă
o
realitate
cât
mai
autentică;
cine-adevăr,
cinematograf-adevăr.
cineamator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (cine- + amator)
1.
persoană
neprofesionistă
care
realizează
filme,
adesea
cu
scopul
de
a
înregistra
amintiri
de
familie,
călătorii
et
cetera;
cineast
amator.
cineanimator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (cine- + animator)
1.
persoană
care
se
ocupă
cu
cineanimația
sau
animația
de
film;
animator
al
filmului.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abnega
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abnegare)
1.
a
tăgădui,
a
nega,
a
se
lepăda
de
ceva
sau
de
cineva.
abominațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)
1.
groază,
dezgust
pe
care
cineva
îl
simte
pentru
o
persoană
sau
un
lucru;
oroare.
2.
acțiune,
conduită
sau
aspect
abominabil;
mârșăvie,
nelegiuire,
ticăloșie.
3.
(rar)
cultul
idolilor,
păgânism.
aborda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aborder)
1.
intr.
(despre
nave)
a
se
ciocni.
2.
a
se
opri
lângă
o
navă
bord
la
bord.
3.
a
acosta.
4.
tr.
(fig.)
a
se
apropia
de
cineva
spre
a-i
vorbi.
5.
a
începe
studiul
unei
probleme;
a
deschide
o
discuție.