inoportunare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. importuna)

1. incomodare.
2. deranjare.

inoportunat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (vb. importuna)

1. (persoană) care este deranjată de cineva.

asoma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assommer)

1. a ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.

crampon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crampon)

1. piron cu care se fixează de traversă șina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agățătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe fața interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă și inoportună.

gafeur

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. gaffeur)

1. cel care comite o gafă, o stângăcie, o acțiune inoportună; gafist.

asomare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. asoma)

1. acțiunea de a asoma și rezultatul ei; asomat.
2. amețire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică.
3. lovire de moarte; (prin ext.) lovire.
4. (fig.) inoportunare.

asomat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. asoma)

1. (despre animale) amețit cu o lovitură puternică.
2. lovit de moarte; (prin ext.) lovit.
3. (fig.) inoportunat.

gafeuză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gaffeuse)

1. femeie care comite o gafă, o stângăcie, o acțiune inoportună; gafistă.