Dictionar

congenital, înnăscut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT congenitalis
2. FR congénital; inné
3. EN congenital
4. DE kongenital; angeboren
5. RU врождённый
6. HU veleszületett
 

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
 

anencefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anencéphalie)

1. (med.) monstruozitate caracterizată prin lipsa sau reducerea encefalului (la nou-născuți).
 

anoftalm

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anophtalme)

1. ființă născută fără ochi (atinsă de anoftalmie); monstru fără ochi.
 

antropologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.
2. școală ~ă = a) școală întemeiată de Lombroso, care concepea infracțiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susține în mod eronat că viața socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.
 

biogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepție, depășită, după care toate viețuitoarele s-au născut din altele preexistente.
 

cafuzo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. cafuso)

1. (în Brazilia) persoană născută din părinți negri și indieni autohtoni; sambo.