plantar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. plantaire)

1. (mușchi) al tălpii piciorului.

alotriodonție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. allotriodontia)

1. implantare anormală a dinților.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

aponevrozită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aponévrosite)

1. (med.) inflamație a unei aponevroze.
2. (med.) ~ plantară = afecțiune dureroasă a piciorului cauzată de inflamarea fasciei plantare, învelișul fibros al tendonului care formează arcul piciorului; fasciită plantară.

autoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoplastie)

1. metodă chirurgicală prin care se înlocuiește o parte distrusă sau bolnavă dintr-un țesut prin transplantarea unei grefe luate de la același individ; autogrefă.

cranioplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crânioplastie)

1. operație de transplantare și grefare a unui material osos la nivelul bolții craniene.

dendrofloricol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dendro- + floricol)

1. referitor la plantarea de arbori și flori.