Dictionar

 

replantare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (replanta)

1. acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare.
2. ~ dentară = odontoplastică.
 

suplantare

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (v. suplanta)

1. subminare.
 

alotriodonție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. allotriodontia)

1. implantare anormală a dinților.
 
 
 
 

cranioplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crânioplastie)

1. operație de transplantare și grefare a unui material osos la nivelul bolții craniene.
 

dendrofloricol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dendro- + floricol)

1. referitor la plantarea de arbori și flori.