poliploidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. polyploïdie)

1. (biol.) creștere a numărului de cromozomi în celulele organismelor animale sau vegetale față de numărul obișnuit, având ca rezultat mărirea taliei sau a unor organe ale individului respectiv.
2. (biol.) faptul de a avea o moștenire cromozomială egală cu cel puțin 3 seturi complete de cromozomi (3n) sau mai mult; se numește autopoliploidie când rezultă din multiplicarea aceluiași genom și alopoliploidie când reunește doi sau mai mulți genomi diferiți.

alopoliploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allopolyploïdie)

1. existența în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi de la diferite specii, prin hibridare.

autopoliploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopolyploïdie)

1. poliploidie prin multiplicarea setului de cromozomi provenind de la aceeași specie.

pseudopoliploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudopolyploïdie)

1. multiplicare a numărului de bază al cromozomilor, fără creșterea corespunzătoare a materialelor genetice.

alopoliploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allopolyploïde)

1. care prezintă alopoliploidie.
2. (biol.) organism ~ = califică un organism al cărui nucleu, din fiecare celulă somatică, conține un număr de cromozomi mai mare de 2n, care rezultă din încrucișarea între indivizi din specii înrudite.

autopoliploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autopolyploïde)

1. (despre organisme) care pre-zintă autopoliploidie.

autopoliploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopolyploïdie)

1. poliploidie prin multiplicarea setului de cromozomi provenind de la aceeași specie.

poliploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polyploïde)

1. care prezintă poliploidie.
2. (genetică) care conține de câteva ori numărul haploid (N) de cromozomi.
3. (celulă sau organism) care are trei sau mai multe seturi de cromozomi.

poliploidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. polyploïdie)

1. (biol.) creștere a numărului de cromozomi în celulele organismelor animale sau vegetale față de numărul obișnuit, având ca rezultat mărirea taliei sau a unor organe ale individului respectiv.
2. (biol.) faptul de a avea o moștenire cromozomială egală cu cel puțin 3 seturi complete de cromozomi (3n) sau mai mult; se numește autopoliploidie când rezultă din multiplicarea aceluiași genom și alopoliploidie când reunește doi sau mai mulți genomi diferiți.

triploidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. triploïdie)

1. (biol.) formă simplă de poliploidie, în care există trei cromozomi de fiecare tip; stare a unei ființe triploide.