Dictionar

booster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. booster)

1. motor cu abur auxiliar care antrenează roțile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forței de tracțiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie și de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.
 

cistofor

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. cystophore)

1. (hifă) purtătoare de ciste, care conține un chist.
 

codicologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. codicologie)

1. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare (studierea materialelor folosite la realizarea manuscriselor și modul de punere în practică).
2. istorie a colecțiilor, a modului și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor.
 

demodulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Demodulation, fr. démodulation)

1. (radio, inform.) operație inversă modulației; separare a oscilației de joasă frecvență de unda purtătoare de înaltă frecvență.
 

dezinsecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désinsection, désinsectisation)

1. actul de a extermina anumite insecte dăunătoare sau purtătoare de germeni prin diverse mijloace insecticide; dezinsectizare.
 

escadră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escadre)

1. mare unitate navală de luptă, compusă din portavioane, crucișătoare, nave purtătoare de rachete etc.
2. grupare navală din 4-8 nave de același tip.
3. mare unitate militară de aviație.