reînnoire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. reînnoi)
Etimologie: (v. reînnoi)
1. acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei; (fig.) prefacere, transformare.
2. schimbare care creează o nouă stare; înlocuirea lucrurilor cu altele de același fel.
3. înlocuirea totală sau parțială a elementelor care alcătuiesc ceva, în special un organism, un țesut; faptul de a (se) regenera.
4. readucere în actualitate.
5. reluare.
6. (despre acte, documente etc.) preschimbare; prelungire a valabilității.
7. (despre suferință, durere) reapariție.
8. (rel.) confirmarea jurămintelor.