rapel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rappel)

1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.
2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.
3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.
4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.

drapel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. drappello)

1. steag al unei unități militare; steag, flamură.
2. a fi sub ~ = a servi în armată.
3. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film.
4. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului.

portdrapel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. porte-drapeau)

1. s. m. persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații (sportive).
2. (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări.
3. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard.

bandieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.

booster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. booster)

1. motor cu abur auxiliar care antrenează roțile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forței de tracțiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie și de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.

disponibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disponibilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție.
5. situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte.

pavilion

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pavillion, germ. Pavillion)

1. mică construcție izolată, într-o grădină, într-un parc etc.; chioșc.
2. corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcții (la spitale, cazărmi, în stațiunile balneoclimaterice).
3. suprafață rezervată, în cadrul unui târg sau unei expoziții internaționale, prezentării exponatelor.
4. drapel care poartă semnele distinctive ale unui stat.
5. steag de pânză, de forme și culori diferite, care indică apartenența unei nave la o anumită țară.
6. partea în formă de cornet a unui receptor telefonic.
7. partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat.
8. cornet acustic.
9. partea exterioară, cartilaginoasă, a urechii.
10. partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine.
11. (herald.) ornament al unei steme, în formă de cort, deasupra mantoului și acoperind armoariile unui suveran.

portdrapel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. porte-drapeau)

1. s. m. persoană care poartă drapelul unei unități militare, al unei asociații (sportive).
2. (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mișcări.
3. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard.

portstindard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (port1- + stindard)

1. portdrapel.