Dictionar

romb 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhombe, germ. Rhombus)

1. patrulater cu toate laturile egale și unghiurile opuse egale.
2. (la ambarcații sportive cu vele) totalitatea sarturilor de deasupra crucetei.
 

ROMB-, ROMBO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. rhomb/o/-, cf. lat. rhombus, gr. rhombos)

1. „romb”.
 

rombic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rhombique)

1. în formă de romb; romboidal.
2. sistem ~ = sistem de cristalizare având ca formă fundamentală o prismă dreaptă cu bazele romburi.
 

rombic; romboidal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rhomboideus; rhombiformis; rhombeus; rhomboidalis; rhombicus
2. FR losangique; rhomboïdal; rhombique; rhombé; losangé
3. EN lozenged; rhombiform; rhombic; rhomboid; rhomboidal; rhomb-shaped
4. DE rautenförmig; rhombisch; rhomboidisch
5. RU ромбический; ромбовидный
6. HU romboidális, rombusz alakú
 

rombiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rhombiforme)

1. în formă de romb; rombic, romboid, romboidal.
 

ROMBO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. rhombos „titirez, sfârlează”)

1. „romb, rombic”.
 

andaluzit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andalousite)

1. silicat natural de aluminiu, roz sau brun, cristalizat rombic.
 

antiagregant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + agregant)

1. (medicament) care inhibă agregarea trombocitelor.
 

antitrombă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.
 

antitrombină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antithrombine)

1. (med.) substanță din sânge capabilă să inactiveze trombina.
2. (med.) inhibitor fiziologic major al coagulării; anticoagulant natural sintetizat în ficat, care ajută la prevenirea formării inadecvate a cheagurilor de sânge.
 

arteriolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artériolithe)

1. concentrație calcaroasă în pereții arterelor sclerozate, într-un trombus.
 

cadrilaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quadrillage)

1. mulțimea liniilor, benzilor drepte care se intersectează în așa fel încât să formeze romburi sau pătrate egale juxtapuse; caroiaj.