Dictionar

prismă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prisme, gr., lat. prisma)

1. poliedru mărginit de fețe paralele și egale (baze) și cu celelalte în formă de paralelogram.
2. ~ optică = piesă transparentă (de sticlă) pentru descompunerea sau reflecția luminii într-un spectru.
3. prin ~a = din punct de vedere...
 

biprismă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biprisme)

1. aparat pentru producerea interferențelor luminoase.
 

prismatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prismatique)

1. care are sau care seamănă cu forma unei prisme; prismatoid.
2. (optică) care este echipat cu o prismă optică; care amintește de culorile văzute prin prisma optică.
3. (geometrie) suprafață ~ă = suprafață generată de o linie dreaptă, numită generatoare, care se deplasează într-o direcție dată, sprijinindu-se pe o linie poligonală închisă numită directoare (ex. suprafața laterală a unui paralelipiped este o suprafață ~ă).
 

PRISMATO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. prisma, -atos „prismă”)

1. „prisma, prismatic”.
 

prismatoid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. prismatoïde)

1. I. în formă de prismă; prismatic.
2. (despre minerale) care derivă dintr-o prismă.
3. II. (geometrie) poliedru cu două fețe poligonale paralele; (înv.) prismoid.
 

agrobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. agrobiologie; gr. agros – ogor, bios – viață, logos – vorbire)

1. știință care studiază cultura plantelor și creșterea animalelor prin prisma biologiei.
2. studiul legităților biologice ale agrotehniei.
 

automorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automorphisme)

1. homomorfism.
2. tendință de a judeca pe alții prin prisma propriei persoane.
 

bazin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bassin)

1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă.
7. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis.
 

beril

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).
 

dispersie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dispersion, lat. dispersio)

1. împrăștiere, răspândire.
2. împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos.
3. răspândire a semințelor, a plantelor.
4. (stat. mat.) expresie care măsoară concentrația unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii.
5. fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă.
6. descompunere a luminii în radiațiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă.
7. (mat.) indicator numeric al împrăștierii valorilor unei variabile aleatorii față de valoarea medie.
 

ecarisa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. équarrir)

1. a tăia bușteni, piatră pentru transformarea lor în piese prismatice; a tăia în unghiuri drepte.
2. a lua pielea animalelor moarte, a jupui; a depesa un animal mort (de obicei impropriu consumului).