OK
X
roșu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
ruber
2.
FR
rouge
3.
EN
red
4.
DE
rot;
gemeinrot;
rotgefärbt
5.
RU
крaсный
6.
HU
vörös,
piros
putregaiul roșu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Phaeolus
schweinitzii
2.
FR
pourriture
rouge
3.
EN
red
ring
rot;
red
heart
rot;
foxy
bott
4.
DE
Rotfäule
5.
RU
бурaя
трещиновaтaя
rниль
корней
6.
HU
fenyő-likacsosgomba,
vörös
korhadás
roșu cărămiziu; testaceu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
testaceus
2.
FR
rouge
brique;
testacé
3.
EN
testaceous;
tile-coloured;
brick-red
4.
DE
scherbenrot;
ockerrötlich;
ziegelrötlich
5.
RU
терaкоттовый;
кирпичный;
кирпично-крaсный
6.
HU
téglavörös,
cserépszínű,
maghéj
színű
roșu închis; roșu pronunțat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
rubicundus;
rubideus;
rubidulus;
rubidus;
atroruber
2.
FR
rubicond;
rouge
foncé
3.
EN
dark-red
4.
DE
dunkelrot;
kräftigrot;
hochrot;
rotglühend
5.
RU
тёмно-крaсный;
бarровый
6.
HU
sötétvörös,
paprikavörös,
haragosvörös,
ragyogóvörös
roșu maculat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
rubromaculatus
2.
FR
à
macules
rouges
3.
EN
reddish-spotted
4.
DE
rotfleckig;
rotgefleckt
5.
RU
крaснопятнистый
6.
HU
vörös
pettyezetű
roșu viu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
rubro-vividus
2.
FR
rouge
ardent
3.
EN
vivid-red
4.
DE
lebhaft
rot
5.
RU
яркокрaсный
6.
HU
élénkpiros
roșu-albăstrui
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
rubro-caeruleus;
rubro-caelestinus
2.
FR
bleuâtre-rouge
3.
EN
reddish
sky-blue
4.
DE
rötlichblau
5.
RU
крaсновaто-rолубой
6.
HU
vöröseskék
acianopsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acyanopsie)
1.
(med.)
formă
de
discromatopsie
care
constă
în
imposibilitatea
de
a
distinge
culoarea
albastră
(și
violetă,
pentru
unii
autori),
una
dintre
cele
trei
culori
fundamentale
(roșu,
verde
și
albastru).
acroeritroză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acro-érythrose)
1.
(med.)
colorație
în
roșu
a
extremităților.
aliaceu, -ee
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alliacé)
1.
referitor
la
usturoi.
2.
care
este
specific
usturoiului,
care
are
legătură
cu
usturoiul
(din
punct
de
vedere
al
mirosului,
gustului).
3.
miros
~
=
miros
de
usturoi.
alotriosmie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. allotriosmie)
1.
(med.)
senzație
olfactivă
paradoxală
manifestată
prin
percepția
unui
alt
miros
decât
cel
al
substanței
supuse
mirosului;
tulburare
a
olfacției
constând
în
senzații
paradoxale;
daltonism
olfactiv.
amarant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amarante, lat. amarantus)
1.
plantă
erbacee
cu
inflorescență
în
formă
de
spic,
cu
flori
mici,
purpurii,
galbene
sau
albeIadj.
inv.,
s.
n.
(colorant)
roșu-violet.
amoniacal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ammoniacal)
1.
(chimie)
care
se
referă
la
amoniac,
care
îl
conține,
care
are
mirosul
sau
proprietățile
sale.