adept, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.

carbonar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. carbonaro)

1. membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea și unificarea Italiei.

carbonarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. carbonarismo)

1. (istorie) principiile, practicile sau organizarea carbonarilor; mișcarea carbonarilor (membrii societăților secrete revoluționare fondate în Italia la începutul secolului al XIX-lea, adesea cu un accent patriotic și liberal).

cifru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiffre)

1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete.
2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor.

criptogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptogramme)

1. document scris cu caractere secrete, cărora li se atribuie, după un cod, valori speciale, cunoscute numai de cei inițiați.
2. (inform.) formă codificată a unei înregistrări.
3. problemă enigmistică constând în a împărți cuvintele unei fraze într-un număr exact de fragmente, care se înscriu într-o formă geometrică regulată, urmând a se afla locul unde începe succesiunea acestor fragmente și modul în care se succedă.

criptologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptologie)

1. disciplină a istoriei care studiază scrierile secrete, procedeele de cifrare și de descifrare a mesajelor cifrate.