segmentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (segmenta)

1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație.
2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți.
3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului.
4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului.

antropometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthropomètre)

1. (antropometrie) instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice.
2. instrument pentru măsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; acest instrument permite măsurarea precisă a lățimii, înălțimii și lungimii diferitelor părți ale corpului uman, cum ar fi trunchiul, membrele corpului sau capul.

blastomer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastomère)

1. celulă din segmentarea zigotului în prima fază.

segmental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. segmental)

1. care aparține unui segment.
2. (lingv.) care rezultă din segmentare (4).

segmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. segmentation)

1. acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; divizare în segmente; segmentare.
2. (anat.) împărțirea unui organ, a unui membru sau a unei părți a corpului în segmente.
3. (embriol.) proces de diviziune a oului în numeroase celule (blastomere), care formează morula.
4. (lingv.) operație care constă în decuparea unui enunț pentru a dezvălui unitățile (sau segmentele) care îl constituie.
5. (inform.) tehnică care vizează împărțirea memoriei RAM sau a memoriei virtuale în segmente caracterizate prin adresa lor de pornire și dimensiunea lor.
6. (var.) segmentațiune.