Dictionar

segmenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. segmenter)

1. tr. a tăia, a împărți în segmente.
2. refl. (despre organe, organisme) a se fracționa în segmente.
 

segmental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. segmental)

1. care aparține unui segment.
2. (lingv.) care rezultă din segmentare (4).
 

segmentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. segmentaire)

1. compus, provenit din segmente.
 
 
 
 

blastomer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastomère)

1. celulă din segmentarea zigotului în prima fază.
 

branhiopode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchiopodes)

1. pl. subclasă de crustacee inferioare, de apă dulce, cu corpul segmentat, cu formații branhiale.
 

chetopode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (chet + -pod)

1. pl. clasă de anelide sau de viermi cu corpul țepos și segmentat.
 
 

fragmenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fragmenter)

1. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta.