solvabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solvabilité)

1. situația celui solvabil; solvență.

insolvabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insolvabilité)

1. situația celui insolvabil; insolvență.

analist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.

bonitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bonität)

1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate.
2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producție prin exploatare.

deconfitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déconfiture)

1. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment.

faliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fallimento, germ. Falliment)

1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută și declarată de o instanță judecătorească; bancrută.
2. (fig.) ruină, eșec total.
3. a da ~ = a nu izbuti într-o acțiune.

insolvență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. insolvenza)

1. starea unei persoane insolvabile, care nu își poate plăti datoriile; insolvabilitate.
2. (antonime) solvență, solvabilitate.

solvență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Solvenz)

1. faptul de a fi solvabil, de a putea plăti creditorii, datoriile; solvabilitate.
2. (antonime) insolvență, insolvabilitate.