Dictionar

audiovizual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. audiovisuel, audio-visuel)

1. care folosește sunetul și imaginea; care solicită în special auzul și văzul; audioviziv.
 

cecitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cécité, lat. caecitas)

1. slăbire a capacității vizuale; orbire.
2. ~ psihică = pierdere a capacității de a recunoaște obiectele cu ajutorul văzului; ~ verbală = alexie.
3. (fig.) orbire intelectuală.
 

strigiforme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. strigiformi)

1. ordin de păsări răpitoare nocturne, cu auzul și văzul foarte dezvoltate, cu cioc puternic și ascuțit: strigidele și alte familii înrudite.
 

vizual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. visuel, lat. visualis)

1. referitor la simțul văzului; de vedere.
2. rază ~ă = linie dreaptă imaginară care unește ochiul observatorului cu obiectul observat; câmp ~ = spațiul cuprins cu privirea fixată asupra unui punct; memorie ~ă = memorie care reține mai ales imaginile vizuale.
3. care se adresează văzului.
 

publicamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. publiquement, it. publicamente)

1. în mod public, în văzul tuturor.
2. (var.) publicaminte.
3. (antonim) în privat.