Dictionar

banderie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderie)

1. ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă.
2. detașament de infanterie.
 

betyl

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétyle)

1. (la arabi) piatră neagră care însoțea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboșari și femei dansând.
 

criptie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptie)

1. (ant.) probă de inițiere cu care se încheia educația spartană.
2. expediție nocturnă de asasinare în masă a iloților, care însoțea această probă.
 

fascie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. fascis)

1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc.
2. fașină.
3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului.
 

paranimfă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paranymphe, lat. paranympha)

1. (la vechii greci) fată care o însoțea pe mireasă la ceremonialul căsătoriei.
2. (fig.) însoțitoare.
 

pedagog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. paidagogia)

1. cel care instruiește, educă pe copii, pe tineri; educator, (prin ext.) profesor.
2. specialist în pedagogie, știința și arta educației.
3. (antic.) sclav instruit care însoțea și învăța pe copiii stăpânului la școală.
4. (antonime) discipol, elev.