Dictionar

decupat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (decupa)

1. acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupare, decupaj.
2. tăiere dintr-un întreg; (desprindere prin) tăiere de-a lungul unui contur sau model precis.
 

decupat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. découpé)

1. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte.
2. pantofi ~ți = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă.
 

decupator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (decupa + -tor)

1. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi.
2. s. n. mașină de decupat.
 

alfabetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidență care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
 

decupator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (decupa + -tor)

1. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi.
2. s. n. mașină de decupat.
 

degradator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégradateur)

1. adj. degradant.
2. s. n. (fot.) hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului.
 

digitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. digité)

1. decupat în formă de degete.
2. (despre frunze) cu foliolele dispuse în evantai, ca degetele mâinii.
 

escarpen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escarpin)

1. inv., s. m. (pantof de damă) decupat, cu talpă foarte subțire.
 

flanelograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. tableau de feutre)

1. tablou constând dintr-o suprafață de flanelă pe care se aplică figuri decupate dintr-o hârtie specială și care permite să se demonstreze elevilor (mici) combinații interesante.