Dictionar

anale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. annales)

1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an.
2. publicație științifică periodică.
 

analecte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analectes, lat. analecta)

1. culegere de texte alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci.
 

analemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analemme)

1. diagramă care declinația Soarelui și ecuația timpului pentru orice zi a anului.
 

analepsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. evocare ulterioară a unui eveniment istoric.
 

analepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analepsie)

1. refacere a forțelor după o boală.
 

analeptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analeptique, gr. analeptikos)

1. (medicament) întăritor, fortificant, tonic.
 

analergic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. anallergique)

1. (substanță) care nu provoacă alergie.
2. (antonime) alergen, alergic.
 

alergen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. allergène)

1. I. se spune despre substanțele care pot provoca o alergie.
2. II. substanță care provoacă o alergie.
3. (antonime) analergic, antialergic.
 
 

alismatacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alismacées)

1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini și frunze.
 

analist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. annaliste)

1. persoană care scrie anale istorice.
 

analistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. annalistique, (II) germ. Annalistik)

1. adj. referitor la analistică.
2. s. f. studiul analelor.