Dictionar

transmisie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transmission)

1. ansamblu de organe de mașină, mecanisme, dispozitive cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ la altul.
 

retransmisie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. retransmission)

1. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător.
 

teletransmisie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télétransmission)

1. transmitere la distanță a unor semnale cu mijloace telegrafice, telefonice etc.
 

balata

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. balata)

1. gumă dintr-un arbore din America tropicală, la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie.
 
 
 

demultiplicator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démultiplicateur)

1. sistem de transmisie care asigură reducerea vitezei.
 

fider

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. feeder)

1. linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvență de la emițător la antenă sau de la aceasta la receptor.
 

fototelefon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. phototéléphonie)

1. sistem de transmisie a convorbirilor telefonice prin modularea unui fascicul de lumină sau de raze infraroșii.