tricota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tricoter)

1. a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot.

tricotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tricotage)

1. tricotare, tricotat.
2. articol de îmbrăcăminte din tricot.

tricotat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (tricota)

1. acțiunea de a tricota și rezultatul ei; tricotare.
2. procedeu de transformare (manuală sau mecanică) a firelor de lână, de bumbac etc. în tricot.
3. confecționare a obiectelor (de îmbrăcăminte) prin împletirea în ochiuri a unor fibre textile.

buclă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucle)

1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.

flanelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flanelle)

1. țesătură ușoară de lână, moale și pufoasă.
2. obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul, tricotat din lână.

fontură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fonture)

1. barcă de oțel care susține și conduce acele la mașinile de tricotat.

indeșirabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indéchirable)

1. (despre țesături, tricotaje) care nu se deșiră (ușor).

interlock

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. interlock)

1. mașină de tricotat cu două rânduri de ace pe un singur cilindru.
2. tricot deșirabil.
3. sistem de legătură sincronă între aparatul de cinematografiat și dispozitivul de înregistrat sunetele pe film.

jeteu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jeté)

1. ochi de tricotaj prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, trecut din față spre spate.