Dictionar

 

ereditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hérédité, lat. hereditas)

1. transmitere din generație în generație a anumitor caractere.
2. succesiune, moștenire.
 

pseudoereditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudohérédité)

1. transmitere la urmași, în special pe linie maternă, a unor infecții sau antitoxine prezente în organismele parentale.
 
 

cromozomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chromosomique)

1. (biol.) referitor la cromozom (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomal.
 
 

ERED-, EREDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. hérédo-, cf. lat. heres, -dis „moştenitor”)

1. „ereditate, moștenire”.
 

fenogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénogenèse)

1. formarea ontogenetică a caracterelor fenotipice ca urmare a interacțiunii dintre ereditate și mediu.