cârmă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (slav. krŭma)
Etimologie: (slav. krŭma)
1. piesă mobilă care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mers a unei ambarcațiuni, a unei nave sau a unui aparat de zbor.
2. (fig.) poziție a persoanei care dirijează ceva; conducere, cârmuire, guvernare.