Dictionar

busolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boussole)

1. instrument dintr-un ac magnetic și un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic.
2. a-și pierde ~a = a se zăpăci.
3. (fig.) călăuză, conducător, ghid.
 

debusola

Parte de vorbire:  vb. tr., intr.  
Etimologie: (fr. déboussoler)

1. a-și pierde busola; a face pe cineva să nu mai știe unde se află; a (se) dezorienta.
 

girobusolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. girobussola)

1. instrument de navigație care indică nordul geografic exploatând proprietățile mișcărilor giroscopice, independent de câmpul magnetic al pământului; busolă giroscopică, girocompas.
 

telebusolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tele- + busolă)

1. busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare la bordul unui avion; telecompas.
 

compas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compas, germ. Kompass)

1. instrument din două brațe articulare, cu care se trasează linii curbe și se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigație la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcției de referință nord-sud și pentru determinarea direcției de deplasare.
3. busolă marină.
4. ~ giroscopic = girodirecțional.
 

debusola

Parte de vorbire:  vb. tr., intr.  
Etimologie: (fr. déboussoler)

1. a-și pierde busola; a face pe cineva să nu mai știe unde se află; a (se) dezorienta.
 

declinator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déclinatoire)

1. busolă pentru determinarea declinației magnetice.
2. busolă folosită în topografie pentru a orienta un plan în raport cu direcția nord-sud.
 

girobusolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. girobussola)

1. instrument de navigație care indică nordul geografic exploatând proprietățile mișcărilor giroscopice, independent de câmpul magnetic al pământului; busolă giroscopică, girocompas.
 

girocompas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrocompas)

1. compas (2) giroscopic; girobusolă.
 

telebusolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tele- + busolă)

1. busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare la bordul unui avion; telecompas.