dramaturgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dramaturgie, gr. dramaturgia)

1. totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc.; genul dramatic.
2. arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta.

dramaturgic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. dramaturgisch, fr. dramaturgique)

1. referitor la dramaturgie; care este specific dramaturgiei.
2. (prin ext.) care se referă la dramaturgie, la tehnicile teatrale.
3. despre sau care se referă la arta compoziției dramatice pentru scenă.

teatru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. théâtre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)

1. arta de a reprezenta în fața unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc.
2. instituție artistică destinată reprezentării spectacolelor.
3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie.
4. profesiunea de actor sau de regizor.
5. spectacol, reprezentație scenică.
6. a face (sau a juca) ~ = a se preface.
7. loc unde se petrece, se desfășoară un eveniment, o acțiune.
8. ~ de război = vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică; (în trecut) ~ de operații = teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă.
9. ~ experimental = calificare folosită pentru a desemna spectacolele care nu respectă canoanele întâlnite de obicei în acest domeniu, greu de clasificat, și teatrul de avangardă care încearcă experiențe noi sau care utilizează o metodă experimentală.