OK
X
boldo
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., sp. boldo)
1.
arbore
orginar
din
Chile,
cu
frunze
având
proprietăți
stimulative,
tonice,
colagoge
și
laxative.
boldo
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. buldo, n. com.)
1.
mică
sferă
de
celuloid
servind
ca
greutate
și
plută
pentru
pescuit.
kobold
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Kobold)
1.
(mit.
germanică)
demon
familiar,
spiriduș,
păzitor
al
metalelor
prețioase
din
pământ.
exortație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. exhortation, lat. exhortatio)
1.
discurs
prin
care
se
urmărește
stârnirea
unor
sentimente,
dezlănțuirea
unor
acțiuni
etc.;
încurajare,
îndemn,
imbold,
înflăcărare.
impuls
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. impulse, lat. impulsus)
1.
forță,
imbold,
stimul
capabil
să
determine
o
acțiune,
o
mișcare.
2.
(fil.)
~
primar
=
impuls
inițial
imprimat
de
divinitate,
căruia
i
s-ar
datora
mișcarea
materiei.
3.
(electron.)
grup
de
oscilații
de
foarte
înaltă
frecvență
care
se
succed
periodic
într-
impulsiona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (impuls + -iona)
1.
a
da
impuls.
2.
a
imprima
o
mișcare;
a
stimula,
a
îndemna,
a
îmboldi.
motor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. moteur, germ. Motor)
1.
adj.
care
pune
în
mișcare,
care
mișcă.
2.
s.
f.
mașină
de
forță
care
transformă
o
formă
oarecare
de
energie
în
energie
mecanică
pentru
acționarea
altei
mașini,
a
unui
vehicul
etc.
3.
(fig.)
ceea
ce
mișcă
ceva;
imbold,
stimulent.
resort
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ressort, germ. Resort)
1.
arc
de
mașină,
de
ceas
etc.
2.
(fig.)
sursă
de
energie
fizică
sau
morală;
suport
moral,
imbold.
3.
sector,
domeniu
de
activitate.
4.
autoritate
de
~
=
autoritate
în
competența
căreia
intră
rezolvarea
unei
probleme.
stimul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. stimulus)
1.
s.
n.
stimulent,
imbold.
2.
s.
m.
factor
care
dă
naștere
unei
reacții,
unei
conduite
specifice
a
organismului;
excitant.