OK
X
procura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. procurer, lat. procurare)
1.
a
face
rost
de
ceva;
a
achiziționa.
2.
a
produce,
a
pricinui.
procură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Procura)
1.
împuternicire
scrisă,
legalizată,
prin
care
cineva
poate
acționa
în
numele
altcuiva;
mandat.
procurabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. procurable)
1.
care
se
poate
procura
(ușor).
procurant
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (cf. it. procurante)
1.
(jur.)
persoană
care
acționează
în
numele
cuiva
pe
bază
de
procură;
procurator.
procurare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (procura)
1.
acțiunea
de
a
procura
și
rezultatul
ei;
achiziționare.
2.
obținere
a
ceva
în
scopul
utilizării,
al
valorificării;
achiziționare.
3.
provocare
a
unui
anumit
efect.
procurat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (procura)
1.
(despre
lucruri
materiale
sau
imateriale)
achiziționat,
obținut
(ex.
carte,
plăcere
procurată).
procurator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. procurateur, lat. procurator)
1.
magistrat
roman,
administrator
al
unei
provincii
imperiale,
cu
strângerea
dărilor
și
cu
repartizarea
cheltuielilor.
2.
înalt
demnitar
în
vechile
republici
italiene
Genova
și
Veneția.
3.
mandatar
însărcinat
să
apere
interesele
unei
alte
persoane.
procuratură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. prokuratura)
1.
organ
de
stat
cu
supravegherea
aplicării
și
respectării
legilor,
trimiterea
infractorilor
în
fața
justiției,
susținerea
acuzării
înaintea
instanțelor
judecătorești,
precum
și
reprezentarea
intereselor
statului
în
instanță.
achiziție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)
1.
procurare
de
obiecte
(rare);
bun
astfel
obținut.
2.
cumpărare
de
produse
(agroalimentare)
și
de
materiale
prin
unități
ale
comerțului
de
stat
sau
cooperatist.
achiziționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (achiziţie + -ona)
1.
a
procura,
a
cumpăra
prin
achiziție.
avantaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. avantager)
1.
a
acorda,
a
procura
un
avantaj;
a
favoriza.
2.
(despre
obiecte
de
îmbrăcăminte,
culori
etc.)
a
reliefa
însușirile
fizice
ale
cuiva.
colectură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Kollecktur)
1.
oficiu
de
procurare
a
cărților
necesare
bibliotecilor.
endotrof, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. endotrophe)
1.
(despre
organisme)
care
își
procură
hrana
în
interiorul
altui
organism.
exotrof, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exotrophe)
1.
(despre
organisme)
care
își
procură
hrana
din
mediul
exterior.