OK
X
sustrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. soustraire)
1.
tr.
a
fura,
a
delapida.
2.
a
abate
de
la
ceva.
3.
refl.
a
se
eschiva;
a
căuta
să
scape.
sustragere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. sustrage)
1.
acțiunea
de
a
(se)
sustrage
și
rezultatul
ei,
sustracțiune;
furt.
2.
folosirea
șireteniei
sau
a
fraudei
pentru
a
nu
presta
un
serviciu
datorat
legal;
eschivare.
3.
operație
inversă
a
adunării
prin
care
se
scade
un
număr
din
altul;
scădere.
CLEPTO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. clepto-, klepto-, cf. gr. kleptes „hoț”)
1.
„furt,
sustragere”.
delapida
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. dilapider, lat. dilapidare)
1.
a
sustrage,
a-și
însuși
bani,
valori
sau
alte
bunuri
din
avutul
obștesc
aflate
în
grija
sa.
deroba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dérober)
1.
refl.
a
se
sustrage
de
la
ceva;
a
se
eschiva;
a-și
declina
răspunderea.
2.
(despre
cai)
a
refuza
să
pornească
în
cursă,
să
sară
un
obstacol;
a
se
abate
de
la
pistă.
3.
(mil.)
a
se
desprinde
de
inamic,
a
rupe
contactul
cu
acesta.
4.
(med.;
despre
membre)
a
se
muia,
a
slăbi,
a
nu
mai
ține.
ecrana
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (ecran)
1.
a
sustrage
un
anumit
sistem
fizic
câmpurilor
electrice
sau
magnetice
exterioare,
cu
ajutorul
unui
ecran.
eschiva
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. esquiver)
1.
refl.
a
se
sustrage
de
la
îndeplinirea
unei
obligații,
a
se
da
în
lături,
a
se
feri.
2.
a
se
retrage
pe
furiș.
3.
tr.
(sport)
a
evita
o
lovitură.
evazionist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (evaziune + -ist)
1.
adj.
care
evadează.
2.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
se
sustrage
de
la
obligațiile
fiscale.