Dictionar

urmaș; progenitură; generație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT progenies; stirps; descendentes
2. FR progéniture; génération; descendant; descendance; lignée
3. EN progeny; offspring; descendents; generation
4. DE Nachkommenschaft
5. RU потомство; поколение; произведение
6. HU utód, leszármazott, követő, folytató generáció
 

amfoheterogonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphohétérogonie)

1. (bot.) producere de urmași constanți pe o parte a ramurii, iar pe cealaltă de urmași cu segregare tipică a caracterelor.
 

autoreproducere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + reproducere)

1. însușire a materiei vii prin care organismele își asigură, automat și de la sine, urmași.
 

berber, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. berbère)

1. (pl.) grup de populații din nordul Africii, urmașe ale vechilor libieni.
2. (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi.
 

conceptivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conceptivité)

1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei femele, umană sau animală, de a concepe și de a da naștere unui urmaș viabil; fecunditatea femeii.
 

creol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. créole)

1. om de rasă albă, urmaș al primilor coloniști europeni în America Latină sau în coloniile intertropicale (Antile).
2. (s. f.) limbă mixtă provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbită de creoli.
 

descendent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. descendant, lat. descendens)

1. adj. care coboară; descensiv.
2. nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii.
3. s. m. f. urmaș.
4. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2).