OK
X
bolnăvicios
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
aegrotans;
aegroticus
2.
FR
maladif
3.
EN
sickly
4.
DE
krankhaft
5.
RU
болезненный
6.
HU
beteges
bolnăvicios
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (bolnav + suf. -icios)
1.
care
se
îmbolnăvește
ușor;
cu
sănătatea
șubredă.
2.
(ca)
de
bolnav.
3.
(despre
stări,
înfățișare,
înclinații
etc.)
care
denotă
o
boală;
maladiv.
4.
fig.
(despre
reacții,
atitudini)
care
nu
este
normal;
ieșit
cu
totul
din
comun;
anormal.
5.
(înv;
d.
lucruri)
nesănătos.
vicios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vicieux, it. vitioso)
1.
defectuos.
2.
(log.)
cerc
~
=
eroare
de
logică
în
a
demonstra
o
teză
cu
ajutorul
alteia,
care
trebuie
să
fie
ea
însăși
demonstrată.
3.
(fig.)
depravat,
corupt.
4.
(jur.;
despre
acte,
dispoziții
etc.)
cu
vicii
de
formă
sau
de
fond.
calus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calus, lat. callum, îngropare)
1.
țesut
osos
nou
care
sudează
capetele
rezultate
din
fractura
unui
os.
2.
~
vicios
=
sudare
defectuoasă
a
unei
fracturi.
3.
țesut
vegetal
de
cicatrizare
a
organelor
rănite.
crapulos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crapuleux)
1.
care
este
în
decădere,
în
mizerie
morală;
viciat,
vicios.
2.
hoțesc,
tâlhăresc.
deboșat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. débauché)
1.
(om)
decăzut,
vicios,
corupt.
dialelă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. diallèle; cf. gr. διάλληλος, diallelos („reciproc”))
1.
(log.)
cerc
vicios
într-o
demonstrație
sau
definiție;
definire
a
unei
noțiuni
prin
ea
însăși.
inveterat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)
1.
învechit
în
rele,
vicios,
pervertit.
2.
(despre
vicii,
defecte
etc.)
înrădăcinat,
încarnat.
maladiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maladif)
1.
cu
aspect
sau
caracter
nesănătos;
bolnăvicios.
2.
(despre
stări
psihice)
care
trădează
o
boală.