cloazon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cloison)

1. perete despărțitor subțire.
2. perete metalic care desparte compartimentele unei nave.

compartiment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compartiment)

1. încăpere dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc.
2. diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane.
3. sferă, sector, domeniu (de activitate).

panou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panneau)

1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj.
2. ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții.
3. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor.
4. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet.
5. ~ de tragere = țintă în formă de panou, pentru trageri.
6. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc.

sept 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. septum)

1. (anat.) perete despărțitor al unei cavități.
2. perete membranos care divide ovarul sau fructul în loje.

septifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. septifère)

1. care prezintă septuri, pereți despărțitori.

septiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. septiforme)

1. în formă de perete despărțitor.