dorn
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Dorn)
Etimologie: (germ. Dorn)
1. unealtă de oțel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi.
2. unealtă care funcționează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă.