Dictionar

 
 

paladin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paladin, it. paladino)

1. nobil care slujește la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri.
2. (fig.) om curajos, îndrăzneț, cavaler (II, 1).
 
 

rapace

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)

1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreț, apucător.
2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.
 

repusaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. repoussage)

1. acțiunea de a repusa și rezultatul ei; repusare.
2. (metalurgie) fasonarea la rece a foilor de metal pe un dorn, dându-le forma dorită.