aventurier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventurier, it. avventuriere)

1. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond.

aventurin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventurine)

1. varietate de cuarț cu numeroase foițe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina.

aventurism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventurisme, rus. avantiurizm)

1. spirit de aventură, tendință de a lua hotărâri pripite.

aventurist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventuriste, rus. авантиурист)

1. caracterizat de aventurism.
2. care are caracter de aventură; privitor la aventură.
3. înclinat spre aventură.
4. specific unui aventurier.

aventurier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventurier, it. avventuriere)

1. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond.

aventurist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventuriste, rus. авантиурист)

1. caracterizat de aventurism.
2. care are caracter de aventură; privitor la aventură.
3. înclinat spre aventură.
4. specific unui aventurier.

aventuros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.
2. (despre oameni) înclinat să se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.
3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acțiuni îndrăznețe și riscante.
4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).
5. plin de riscuri (ex. proiect ~).
6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.
7. predispus la aventuri amoroase.

bucanier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucanier)

1. denumire dată coloniștilor francezi din America, din sec. XVII, care se ocupau cu vânătoarea de vite cornute sălbatice.
2. pirat, aventurier.

capă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cape, it. cappa)

1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.
2. de ~ și spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri și înfruntări primejdioase.
3. dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc.
4. poziție pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai ușor valurile, vântul, furtuna.

conchistador

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. conquistador)

1. nume dat aventurierilor spanioli din sec. XV-XVI care plecau să cucerească teritorii în America sau în altă parte a lumii.