OK
X
aventurier, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aventurier, it. avventuriere)
1.
om
care
caută
aventuri
om
fără
căpătâi,
vagabond.
aventurist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aventuriste, rus. авантиурист)
1.
caracterizat
de
aventurism.
2.
care
are
caracter
de
aventură;
privitor
la
aventură.
3.
înclinat
spre
aventură.
4.
specific
unui
aventurier.
bucanier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boucanier)
1.
denumire
dată
coloniștilor
francezi
din
America,
din
sec.
XVII,
care
se
ocupau
cu
vânătoarea
de
vite
cornute
sălbatice.
2.
pirat,
aventurier.
conchistador
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp., fr. conquistador)
1.
nume
dat
aventurierilor
spanioli
din
sec.
XV-XVI
care
plecau
să
cucerească
teritorii
în
America
sau
în
altă
parte
a
lumii.
picaresc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. picaresque, sp. picaresco)
1.
referitor
la
picarism,
caracteristic
picarismului.
2.
desemnează
un
gen
literar
spaniol,
din
secolul
al
XVI-lea
până
în
secolul
al
XVIII-lea,
al
cărui
personaj
principal
este
un
aventurier
marginal
și
necinstit;
care
se
inspiră
din
acest
gen.
3.
(despre
anumite
opere
literare)
care,
prin
intermediul
personajelor
aparținând
mediului
interlop
(cerșetori,
vagabonzi,
aventurieri
etc.),
investighează,
cu
accente
satirice,
cele
mai
diverse
medii
sociale,
moravuri
etc.,
reliefând
amănuntul
pitoresc,
într-un
limbaj
cu
elemente
argotice
și
familiare.
picarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. picarisme)
1.
tendință
în
literatura
spaniolă
de
a
zugrăvi
personaje
ca
aventurieri,
cerșetori,
intriganți,
declasați
etc.
picaro
Parte de vorbire:
s.m. invar.
Etimologie: (sp. picaro)
1.
aventurier,
intrigant,
șmecher
și
necinstit
din
literatura
spaniolă.
2.
aventurier
spaniol,
erou
al
literaturii
picarești;
(prin
ext.)
intrigant
fără
scrupule.